Mi-am pierdut locul de muncă

     Ce faci dacă după șapte ani de muncă în același loc de muncă, loc în care faci ceva ce îndrăgești ești dat afară?

       Păi, în primul și în primul rând încerci să nu plângi în fața șefului. Nu e foarte profesional să faci asta, nu? Dar, dacă ești Andreea, nu numai că plângi dar faci și un atac de panică ca să îl faci pe șefu să se simtă prost pentru pentru toate lucrurile nasoale pe care le-a făcut în viața asta și să nu își mai dorească poziție de conducere câte zile o trăi. Totuși, dacă nu ești Andreea, te abții până ieși afară din biroul omului și bocești și tu afară din clădire ca un om normal.

    Eh, după ce ai ajuns acasă și ai bocit bine cu nasul în pernă realizezi că mai ai cel puțin 14 zile în care trebuie să mergi la muncă și să îți faci treaba la fel de bine ca până acum, că vorba românului: „Să lași loc de bună ziua”. Și uite așa intri într-o fază de negare. Că de fapt șeful a glumit și că se va răzgândi… că ce fac ei fără tine…ca timp de 7 ani tu ai fost acolo trup li suflet și ai dat 110%. Și, uite așa, intri într-o fază de tânguială în care mai, mai că îți vine să mergi la șefu și să îl implori să se mai gândească. Dar, nu vei face asta, nu? Nu e nici asta o mișcare foarte profi. Dar, dacă ești Andreea, dai buzna în biroul lu' șefu și îi ceri să îți spună motivul pentru care s-a luat această decizie. Primești, din nefericire, un răspuns evaziv așa că o lași baltă și ieși din birou având coada între picioare.
    Ajungi acasă și ești chiar nervos. Ei nu știu ce pierd pentru că tu oricum erai o persoană de bază și oricum ei nu te merită și vei găsi ceva mai bun.
    Între timp au trecut cele 14 zile, contractul s-a terminat iar tu stai în casă și te simți ca cea mai nepotrivită persoană. Simți că nu știi să faci nimic și că vrei înapoi la mama… dar nu acasă ci înapoi la mama în uter unde era cald și bine și nimeni nu putea să te rănească. Intri în depresie și nu te mai ridici din pat o săptămână, poate două. Eh! Și aici e baiu'. De ce? Pentru că aici sunt două variante: 

    1. Rămâi la stadiul acesta, te ține mama acasă și tu zaci consumând aerul și spațiul altora fără să produci nimic. Și, poate, te simți un norocos. Dar, îmi pare rău să-ți spun că dacă te afli în situația aceasta ai nevoie de terapie. Și, nu, nu vreau să fiu răutăcioasă. e chiar un sfat prietenesc și plin de compasiune.
    2. Te ridici din pat, te așezi în fața PC-ului, îți faci un CV de stă pisica în coadă și începi lungul și obositorul proces de a-ți găsi un loc de muncă nou.

        Și dacă ești în stadiul acesta… îți urez mult succes! Și află că nu ești singur dragă cititorule, căci și eu sunt în același bucluc ca tine.

Andreea