O să râdeți dar mie nu mi-a plăcut Franța sau limba franceză de la început, însă ele s-au ținut scai de mine forțându-mă să încep să le iubesc. Totul a început în facultate, când deși eu îmi doream engleză, mama m-a sfătuit să mă înscriu și la limba franceză iar printr-o întâmplare nefericită (atunci așa am perceput-o) am intrat la franceză la fără taxă și la engleză cu taxă. Forțată oarecum de împrejurări și cu lacrimi în ochi am rămas în grupa de Limba și literatura franceză - Limba și literatura română. După primul an de facultate voiam să mă transfer, dar din nou, sfătuită că e bine să cunosc două limbi străine, am rămas unde, mai târziu, am aflat că îmi era locul. În anul doi de facultate, având profesori minunați care au avut încredere în mine și care m-au împins oarecum de la spate, am plecat cu bursă în Bordeaux Franța. Atunci a fost primul meu zbor cu avionul și prima dată când am călătorit în afara țării. Îmi amintesc că de la atâtea emoții mi-a fost rău tot drumul și în prima noapte nu am putut să dorm de rău ce îmi era (deja voiam să mă întorc acasă).
Însă încet, încet am început să descopăr orașul cu a lui arhitectură veche păstrată intactă, cu piațete, catedrale, faleză amenajată de-a lungul râului Garonne, oglinda de apă și cea mai lungă strada cu magazine, Rue Saint Catherine, dar și cu străduțe înguste care duc spre nicăieri.
După cum vă spuneam acesta a fost doar începutul. Călătoria mea de vis avea să urmeze ani mai târziu. Plecând din Bordeaux cu autocarul, după un an plin de aventuri și amintiri frumoase (acum parcă nu îmi mai venea să mă întorc acasa), am trecut pe lângă un peisaj incredibil de frumos pe care l-am fotografiat din autocar spunându-mi că într-o zi voi ajune acolo.
Am aflat că acel peisaj minunat cu mare albastră și soare puternic era Coasta de Azur.
La 10 ani de când a fost făcută această poză, după ce ne-am logodit eu și el ne-am hotărât să marcăm acest eveniment cu o călătorie în doi. Fără să stau pe gânduri prea mult am sugerat să mergem pe Coasta de Azur. A fost de acord așa că am căutat pe
momondo biletele de avion și hotel la care putem sta și duși am fost. A fost o călătorie pe care nu o voi uita niciodată. De ce? Pentru că era pentru prima dată când plecam undeva departe doar noi doi și pentru că spiritul lui aventurier m-a făcut să îndrăznesc să încerc lucruri pe care nu le-aș fi încercat niciodată și să-mi înving temerile.
Dar să vă povestesc cum a fost. Ajunși acolo primul lucru pe care am vrut să îl facem a fost să ne plimbăm la apus de soare pe plajă și să vedem unde ne putem bronza.
El dormise în avion, eu nu.
A doua zi, după plajă și prânz ne-am plimbat prin port, îi plac bărcile prea mult și nu l-am putut refuza. Soarele era arzător iar eu am simțit nevoia de a mă acoperi în timp ce el nu știa cum să facă să se bronzeze mai bine.
A treia zi a început aventura. Trebuie să menționez din start că nu știu să înot și îmi e foarte frică de apă și de înălțimi, dar aventurieriul m-a convins să ne dăm cu o parașută trasă de o barcă cu motor deasupra apei. Deși nu mă simțeam deloc în largul meu și crezând că voi face un atac de panică, văzându-mă sus, frica a dispărut când am văzut peisajul și coralii care se vedeau în apă (atât de limpede era apa). Același sentiment de pace și siguranță mi-a fost dat și de încântarea lui.
Fața mea spune totul. Nu mi-a fost frică deloc.
Și pentru că nu mi-a fost de ajuns adrenalina mai spre seară ne-am plimbat și cu skijetul eu tinându-mă strâns de el și rugându-mă să nu cad în apă. Da, aveam vestă dar tot mi-a fost frică.
A patra zi am mers pe jos foarte, foarte mult undeva unde aventurierul a făcut scuba-diving iar eu am admirat peisajul. Și ca sa înțelegeți cam cât de aventurier este domnul vreau să vă spun ca a sărit în apă de pe o stâncă înaltă, iar eu am stat cu sufletul la gură până l-am văzut ieșind la suprafață.
A cincea zi, după atât de multă adrenalină ne-am plimbat cu o bărcuță pe lângă casele și iahturile oamenilor înstăriți și chiar a unor vedete de la Hollywood. Iar în acea bărcuță puteai coborî undeva și puteai vedea corali și pești ca dintr-un submarin.
În ziua a șasea am vizitat câteva muzee, ne-am plimbat cu un trenuleț prin oraș pe la toate obiectivele turistice și am mâncat melci și înghețată, am cumpărat mici suveniruri pentru cei dragi și am făcut poze pe plajă la apus.
În ziua a șaptea ne-am făcut bagajele și am ajuns acasă bronzați și cu amintiri frumoase.
Datorită anului petrecut în orașul Bordeaux la facultate, și a a concediului petrecut alături de el pe Coasta de Azur, multe amintiri frumoase mă leagă de Franța, iar această țară a devenit, fără voia mea, locul cel mai apropiat de sufletul meu. Următorul loc de vizitat din Franța este Valea Loarei iar
momondo mă va ajuta să găsesc bilete la cele mai bune prețuri și cele mai frumoase hoteluri.
CONCURS!
Cei de la momondo au pregătit pentru
„Cea mai frumoasă amintire din comentarii” un city-break de 500 euro sau unul dintre cele 5 vouchere de călătorie în valoare de 50 euro. Vreți să câștigați unul dintre aceste aceste premii? Iată ce aveți de făcut:
1. Povestiți-mi într-un comentariu la această postare cea mai frumoasă amintire dintr-o vacanță, sejur, drumeție, excursie, plimbare. Abia aștept să citesc poveștile voastre. Fiți creativi, originali, coerenți, scrieți corect și puteți impresiona juriul!
ATENȚIE! Doar comentariile lăsate pe blog participă la concurs.
2. Dacă vă place articoulul meu și vreți să mă ajutați și pe mine să câștig premiul de populariate, dați un like și un share la postarea despre acest articol pe pagina de pe Facebook (o găsiți dând
click aici) folosit hashtagurile
#Călătoriideneuitat, #Momondo și #AndreeaTalks și dacă aveți timp puteți lăsa comentariu și pe Facebook. Baftă la succes și vouă, dar și mie!
Nu uitați că mă găsiți pe
Facebook și pe
Instagram.
Acest articol fost scris pentru Spring SuperBlog 2018
